Biblioteca Publică „Dimitrie Cantemir” din Ungheni a anunţat mai demult, prin intermediul publicaţiei noastre, un concurs de eseuri cu genericul Tînărul de azi – şanse de afirmare. Nu ne-am aşteptat, desigur, să fim inundaţi de scrieri (mai mult sau mai puţin apocrife, după un prost, dar foarte peren obicei, hélas!), dar nici nu ne-am putut închipui că un exerciţiu, în fond, elementar (şi neîndoios util formării interioare) va lăsa indiferentă lumea noastră şcolară şi adolescentină.
Proximitatea examenelor, a BAC-ului mai cu seamă, ar fi o explicaţie şi încă una extrem de plauzibilă – de acord. Din replica însă a unuia dintre cei cărora li s-a comunicat anunţul, tînăr subţiratic şi de aspect foarte studios – cam ce premiu va lua cîştigătorul – trebuie să înţelegem că motivului academic i s-a adăugat, oarecum organic, şi unul de ordin strict pecu- niar… Adică faptul de a fi publicat, fie şi în paginile noastre, încă neapărate de notorietate (vorba, mai veche, a lui Vasile Gârneţ!), nu e deloc suficient, mai e nevoie, vezi dumneata, de arginţi, de parai; lumina tiparului păleşte sub ochiul dracului…
Poanta e previzibilă: fără a fi concentrat o masă critică, propice selecţiei, concursul a sucombat în proiect (după un alt obicei endemic!), lăsîndu-ne, spre consolare, cîteva mostre aşa-zicînd de prospecţiune, cele cîteva manuscrise parvenite între timp arătîndu-ne căror delicii (vedeţi că n-am pus ghilimele?) de lectură ne-am fi putut altminteri deda. Aleg ceva uşor patetic, dar percutant, în ciuda verbozităţii cam imflamate, cu promisiunea de a continua… (Ghenadie Nicu)
Completat sub: NR. 27
Cu tot respectul, domnu’ Ghenadie… Da’ paremi-se dvs. aţi fost acel care a venit la noi la liceu şi aţi solicitat ca noi, “ăştia mai mari” să scriem un eseu la tema dată… Şi chiar de la bun început nu a fost vorba de nici un premiu… După ce aţi plecat, profa a numit în clasă cam cine ar putea scrie un articol pt ziarul local… Şi am nimerit şi eu printre acei elevi… Şi am încercat, atîta tot, din simplă curiozitate. Faptul că am întrebat un reprezentant al echipei voastre despre soarta “concursului” nu înseamnă nimic… Nu aşteptam să fiu eu cea a cărui articol se va publica… Oricum, regret că s-a publicat, mai ales cu aşa un “cuvînt înainte”.. Mă scuzaţi de deranj şi o zi bună.