Cu nasul prin nori
La prima vedere, Feghea nu-i băiet rău: nant, frumuşăl, mereu cu hastic şi veşnic la dungă – bucăţică la care se uită cu jind şi puicuţele ce-şi tresaltă graţia-n blugi, şi, pasămite, chiar nevestele bine trecute de patruzeci. Pentru că, mde, ochii văd, inima cere, cu atît mai mult, cu cît – cred că n-aţi uitat – însuşi Bazil cel din alviţă făcut ne-a lăsat cu limbă demisionară să umplem cît mai degrabă golul demografic iscat între Nistru şi Prut. Iar muierile-s dracu’, creştini dumneavoastră: ştiu ele cu cine să perpetueze electoratul, bătu-le-ar mandatele să le bată!
În plus, Feghea e băiet cu instrucţie: are şcoală primară, şcoală medie, facultate, nakoneţ! La cît l-o făcut mumă-sa de chipos, e, care va să zică, potcovit şi din punct de vedere academic: care soacră nu s-ar bucura de aşa ceva!
Iar dacă te uiţi cum calcă statal prin urbe, cu organul nazal survolînd în tării, simţi aproape fizic ce tare îl doare pe urmaşul lui Decebal în turul pantalonilor de nevoile plebei ce viermuieşte în jur. Cu aşa suferinţă de dragul norodului, nurliu pe de-asupra şi doct, Feghea ar face palancă postate întregi din electorat. Numai că formaţiunile interesate trebuie să ţină cont de faptul că măritul candidat are un defect structural: nu suferă deloc să-i sufli în borş. Şi totuşi noi – cu lipsa de pietate care ne caracterizează – îi suflăm, na, şi cu toată puterea toracelui: substantivul procură, iubite prezidenţiabil, face, la plural, forma procuri, iar în cazurile oblice (genitiv, dativ) – procurIlor.
Completat sub: r NR. 27
