Zece doamne pentru care ar merita să reînceapă războiul troian

Marina Postolachi
Formidabilă combinaţie de feminitate şi perseverenţă. Graţioasă şi răzbătăreaţă, şic întotdeauna şi eficace mereu. Stilată ca un top model şi neostenită în acelaşi timp. Oastea inspirată de un asemenea conducător este pur şi simplu invincibilă…

Maria Malanciuc
O doamnă de fier, s-ar zice, avînd în vedere copleşitoarea sa ocupaţie. O doamnă veritabilă, rectifici la a doua privire, mai atentă cu amănuntul şi mai profundă. Fermitatea fragilităţii, mai adaugi la final…

Zinaida Vrabie
Un spirit ferm şi extrem de energic. Vede precis, ştie să-şi distribuie judicios forţele şi nu dezarmează nicicînd. Matematicile i-au vertebrat personalitatea şi rar e azi managerul şcolar în stare să umple de sens antica îmbinare alma mater.

Victoria Bernic
Energie debordantă, asiduitate, consecvenţă şi fair-play. Are rarisimul meşteşug de a transforma inerţia în valoare cinetică: biblioteca a devenit sub conducerea sa o arenă a evenimentelor culturale.

Dana Ţugulea
Voinţă şi fermitate, clarviziune într-un sos – provocator – de vulnerabilitate. S-ar putea spune şi altfel: europenitate acută în forme moi, orientale. Coordonatoare de proiecte europene, surprinde şi cucereşte prin contrast…

Maria Bolotovici
Vorba din bătrîni precum că omul sfinţeşte locul i se potriveşte de mi­-nu­ne. Căci a reuşit să împrumute din carisma personală arealului său profesional. De unde şi zicala: prestigiul instituţiei cu neprecupeţirea de sine a conducătorului său se ţine…

Ana Dicusar
Că femeile au, toate, fără excepţie, geniul de a fi primăriţe – pentru că cine a păzit din totdeauna focul din vatră? – ne putem convinge şi în acest caz. Caracter laborios, dîrzenie, capacitate organizatorică mult peste medie etc. – tot ce dă comunităţii o şansă şi încredere în ziua de mîine.

Nadia Pohilă
Calmă, binevoitoare, răs­pîn­dind în jurul său o lumină matinală. Zîmbet distins, uşor enig­- matic, ţinută pururea sobră, dar nelipsită de eleganţă. Maturitatea sigură de sine şi conştientă de propria valoare a feminităţii…

Ludmila Guzun
O mare stăpînire interioară, un echi­libru perfect şi, probabil, imposibil de tulburat. Calităţi inestimabile atunci cînd tranziţia face valuri, iar tărîmul făgăduinţei – promis în fiece scrutin – se dovedeşte iarăşi şi iar o Fata Morgana.

Lucia Bacalu
Am zis, după moda topurilor de tot felul, „zece”. Pe urmă însă, după ce am căzut de acord în privinţa numelor, după ce le-am schiţat (propoziţii pe care le trimit spre tipar pentru prima dată în atîţia ani de meserie cu reală teamă, fiindcă nimic pînă în prezent, după cum prea bine se ştie, n-a putut depăşi severitatea judecăţii feminine) , m-am surprins: de ce doar zece? Cine ne garantează relevanţa acestui număr?! Drept care, na, în chip samavolnic, cu tiranie tipic masculină (şi, culmea, în totală necunoştinţă de cauză a superiorului – vă rog să mă credeţi!) am pohtit să adaug încă o prezenţă şirului de mai sus. Este vorba de Lucia Bacalu, directorul „Expresului de Ungheni”, veche colegă de breaslă şi un profesionist căruia, la rigoare, nu i-aş reproşa decît risipa de energie. Cum presa începe să devină, chiar dacă timid, a patra putere în stat, cum degrabă un nou scrutin ne va bate în geam, cum laolaltă cu lumina soarelui avem nevoie – organică, s-ar zice! – şi de lumina tiparului, o ziaristă de vocaţie e un ideal motiv de război troian, pe care să-l poarte partidele şi guvernarea, la unison…

Ghenadie Nicu