Pe cine minţim şi de ce?
În agenda de lucru a autorităilor locale s-a mai bifat o dată. Am scăpat şi de ziua naşterii lui Mihai Eminescu, care este declarată oficial sărbătoare naţională în Republica Moldova. De pe scenariile îngălbenite de vreme s-a şters din nou praful. În şcoli şi la biblioteci au fost organizate din nou se-rate, unde s-a cîntat şi s-a recitat din creaţia Poetului, au fost vernisate din nou exporziţii de carte – aceleaşi cărţi, şi ele îngălbenite de vreme.
La bustul lui Eminescu s-a adunat din nou lume. Majoritatea a venit la indicaţia cuiva, şi nu din îndemnul inimii. Şi aici s-a cîntat şi s-a recitat. La indicaţia cuiva, şi nu din îndemnul inimii. Am văzut, printre oamenii adunaţi, un grup destul de mare de militari în termen. Au avut parte şi ei de 15 minute de educaţie patriotică. Le-a fost de ajuns! În timp ce lumea se apropia să depună florile, mai marele peste ei le-a ordonat: Alinierea, drepţi! Plictisiţi, s-au retras.
Mă întreb şi vă întreb: pe cine minţim? Şi de ce? Doar pentru că sîntem obligaţi să organizăm nişte acţiuni culturale pe 15 ianuarie? Dacă mîine guvernul va abroga decizia cu privire la declararea zilei de naştere a lui Mihai Eminescu sărbătoare naţio-nală, cîţi vor mai veni la bustul lui Eminescu să depună o floare, să cînte un cîntec, să recite o poezie? Decît mulţi şi indiferenţi, mai bine puţini, dar cărora le pasă.
Zeci de ani s-au străduit activiştii comunişti şi sovietici să altoiască în inimile şi sufletele oamenilor dragostea pentru partid, pentru imensa ţară care se numea Uniunea Sovietică şi pentru pseudovalorile ei. La mitinguri şi parade erau aduşi sute şi mii de oameni. Cîntau, se bucurau, răsunau pieţele de urale. Ei şi? Totul a dispărut într-o clipă. Oare chiar această experienţă nu ne-a învăţat nimic?
Dacă vrem cu tot dinadinsul să-l omagiem pe Eminescu, haideţi să-l omagiem aşa cum merită. Este mare păcat să-l coborîm la nivelul unui semi-agramat, care nu-şi aminteşte nici măcar un rînd din poezia marelui poet, nemaivorbind de proză
sau publicistică. Să încercăm noi să mai urcăm o treaptă spre El. E mult mai greu. Dar merită. Să lăsăm într-o parte scenariile îngălbenite şi să punem creierul în mişcare. Nu e nevoie de mulţi bani. E nevoie de dorinţă. Şi de puţin mai multă
inteligenţă.
Completat sub: r NR. 09
